UN LOC AL REGASIRII DE SINE, UN LOC AL MEDITATIILOR, UN LOC IN CARE ITI POTI EXORCIZA MINTEA SI SUFLETUL DEFULAND CREATII, IDEI, SENTIMENTE... SA NE REFUGIEM SI SA TRAIM INTR-O LUME MAGICA, ASCUNSA PRIVIRILOR PROFANE.
SA FIM LUMINOSI SI LIBERI.
Iaca ce se intampla cand oamenii sunt orbiti de institutie si uita de fapt de esenta credintei. Nu am nici o treaba cu ortodoxismul, imi pare nespus de rau insa ca nu este trait de oameni si inteles. Mai degraba biserica a preferat sa transforme oamenii in oi fara minte, usor de mutat ideologic dintr-un loc in altul decat sa le insufle spiritualitatea necesara unei vieti interioare mai bune.
Nu imi pasa ce fel a fost ca om, ce orientari politice a avut, pe cine a pupat sau nu in zone unde nu patrunde soarele... Imi pasa doar ca inca un om de cultura al tarii a plecat dincolo. Poezia lui a animat multe cantece si multe inimi. Ramas bun, Adrian Paunescu!
"E pamantul tot mai greu Despartirea-i tot mai grea, Sarut mana tatal meu Sarut mana mama mea Dar de ce priviti asa, Fata mea si fiul meu Eu sunt cel ce va urma, Dragii mei ma duc si eu."
Spuneam in seara asta unei amice ca intotdeauna am experimentat raul ca fiind parte a binelui ce apare in calea noastra doar pentru ca noi sa desprindem invataminte din respectiva experienta. Dar uneori, cand raul imbraca o forma umana, forma unui suflet acoperit de mizeria unei societati profane, atunci e mai greu sa fii impartial si el, raul te atinge mai cu putere. Intr-adevar, raul, in forma lui umana devine cel mai nociv sufletului.
Ashaena isi restrange componenta. Am ajuns intr-un moment in care, la raspantie fiind, fiecare a ales sa mearga mai departe pe drumul sau. Vlad Datcu si Tudor "Napasta" Bostan parasesc Ashaena. De asemenea, Vlad "Vuiet" Balaban paraseste trupa din motive personale. Alina "Wiz" Andriescu parasise deja trupa in urma cu... cateva luni din motive ce tin strict de locatia studiilor post-universitare pe care le urmeaza. Ex-membrii si-au exprimat dorinta de a se preciza ca deciziile lor nu se discuta si chiar nu are nici un sens de a se crea "povesti", pareri sau comentarii pe marginea acestora. Nu conteaza motivele plecarii si nici nu are rost a fi voalate.
Ashaena va continua sa existe si sa caute alti membri, oameni care simt la fel, care sunt apropiati ideologic de istoria veche, de mitologie si folclor si care cred ca muzica este o cale de comunicare intre suflete. Lucram pentru urmatorul album, care va apare candva, anul urmator. Ashaena va continua sa abordeze si sa promoveze prin muzica si versurile sale istoria veche, traditiile si mitologia. Ashaena e vibratia comuna simtita in suflete cand recladim in cugetele noastre imagini de mult apuse dar inca vii prin vrerea noastra, cand vibratia timpanului se transforma in vibratii mult mai subtile ce incalzesc sufletul. Website-ul oficial Ashaena e offline de ceva vreme deoarece va fi inlocuit cu o noua versiune, momentan inca in lucru. Pentru a afla noutati cu privire la trupa puteti vizita din cand in cand pagina de myspace www.myspace.com/ashaena
Dupa cum bine stiti deja, intrarea se face pe baza de carnuri de porc sau preparate din carnea aceluiasi animal si lichid cu cifra octanica mai mare decat apa.
Traiesc intr-o Romanie ipotetica, ideala, cladita din dorinte si amintiri in sufletul meu. Aceasta e patria si glia mea si nu ceea ce e in jur. Ma intitulez "roman" dar nu ma consider acelasi "roman" ca ceilalti contemporani cu mine si ma consider "roman" de demult, vrednic de tara si vrednic de acest nume. Nu ma identific cu nimic din ce ma inconjoara. Totul mi se pare strain si o parodie proasta. Un circ ieftin, penibil si absurd. Ma retrag in sinea mea, in patria mea unde strabunii inca vietuiesc, unde peisajele si tarana nu sunt intinate de cei ce haladuiesc, unde nimeni nu ma deranjeaza, auditiv, vizual, sufleteste. Tara aceasta nu poate sa mi-o ia nimeni, nu poate sa o vanda nimeni si nici sa isi bata joc de ea. Tara aceasta e locuita de oameni dragi mie, alesi cu grija pentru a salaslui in sufletul meu. E Tara mea.
Am preluat aceasta scrisoare deschisa de pe lista de discutii a grupului "Dacia Nemuritoare".
Va rog sa cititi si sa dati mai departe ! ! !
SCRISOARE DESCHISA
In urma recentei vandalizari a Marelui Sanctuar Circular de la Sarmisegetusa Regia
Ma adresez EXCLUSIVpersoanelor sau grupurilor de persoane inregimentate intr-o sfera sau alta de credinta,care,vizitandSarmisegetusa Regia:
aprind si abandoneaza lumanari,
profaneaza prin comportament indecent monumentele,
se urca pe monumente cautand energii , divinitati sau vindecari divine ,
isi scrijelesc numele pe pietrele din ziduri si pe copaci,
aprindfocuri in zonele de protectie a monumentelor ,
campeaza in Incinta Sacra facandu-si nevoile in dosul copacului cel mai apropiat de cort,
abandoneaza deseuri prin padure sau chiar langa monumente,
depun si abandoneaza icoane crestine sau simboluri pagane pe monumente ,
sparg pietrele din sanctuare pentru a duce acasa o bucata de energie
confunda Incinta Sacra cu Vama Veche,dezbracandu- se si facand plaja
Lor, SI NUMAI LORma adresez si nu miilor de oameni civilizati, care vin sa viziteze, decent, cu inima deschisa, leaganul civilizatiei poporului roman.
Ticalosia, nesimtirea,fanatismul, prostia, rautatea, indiferenta, superficialitatea, incultura, cretinismul, aroganta, intoleranta, toate aceste rele,scoase din cutia Pandorei sau derivate ale lor, sunt atributele care va caracterizeaza.Da, este adevarat, faceti toate aceste rele, pentru ca statul roman, legislatia incoerenta, functionarimea impotenta a Ministerului Culturii va permit sa le facetisau mai bine zis, nu le pasa ca le faceti. Dar voi, care va cautati acolo alinarea, linistea, credinta, energia sau sanatatea , distrugand si pangarind,totusi, nu va temeti ca veti plati pentru toate aceste faradelegi?Ba, va sfatuiesc sa va temeti, pentru ca, intr-o zi, veti plati scump toate pagubele pe care le aduceti patrimoniului de la Sarmisegetusa. Nimeni nu va poate judeca pentru ceea ce sunteti sau pentru ceea ce credeti. Libertatea gandirii si a credintei este un lucru care trebuie si va este respectat. Dar puteti fi judecati pentru ceea ce faceti.Inchinati-va cui doriti !Invocati toti zeii in care credeti, luati toata energia pe care credeti ca o gasiti in acele locuri, dar lasati monumentele in pace!Sub semnul iubirii fata de acest loc, veniti si distrugeti,in numele credinteivoastre, dar de fapt nu sunteti decat niste bieti farisei,care sunt departe de iubirea adevarata fata de istorie, de stramosi si de pamantul natal.
Aceasta scrisoare va ajunge in toata lumea, la mii de oamenicare cred cu adevarat in valorile autentice ale Sarmisegetuseisi care va vor judeca dupa cum meritati. Fac un apella toti oamenii de buna credinta, la toate asociatiile care promoveaza istoria si civilizatia dacilor, sa ia act de aceasta stare de lucruri si sa vasanctioneze pe voi,cei care savarsiti astfel de nemernicii.Veti sta in boxa acuzatilor alaturi de indiferentii slujbasi ai Ministerului Culturii, care asista la distrugerea deliberata a zidurilor de la Sarmisegetusa Regiasi alaturi de alte persoane cu indatoriri exprese in protejareamonumentelor istorice. Cercetati-va adanc cugetul si faceti loc schimbarii de mentalitate ! Altfel pedeapsa va va veni de unde nu va ganditi.
Fara nicio consideratie si cu toata compatimirea
Vladimir Brilinsky
Redactor sef Dacia Magazin
P.S. Atasez fotografii edificatoare care au determinat aceasta scrisoare deschisa.
Probabil toata lumea isi dorea inca o sarbatoare, inca un prilej pentru a cheltui bani si pentru a umple buzunarele altora. Micile industrii infloresc in astfel de cazuri, oportuniste si menite sa profite de pe urma "indragostitilor" sau le putem spune si "snobi". Probabil putini stiu ca peste 10 zile este Dragobetele, o sarbatoare venita din negura timpului si care e proprie si caracteristica acestui neam si acestor locuri. Dar cum bineinteles poporul roman s-a obisnuit sa joace rolul de "maimute", hranindu-se cu dejectii de import, iaca a fost necesara grefarea acestei sarbatori surogat in arealul nostru. Nu il cunosc pe Sf. Valentin. Nu stiu cat de "sfant" a fost si nici nu are vreo importanta acest aspect pentru mine. Nu ii stiu "faptele de arme" sau cat de mult a luptat acesta pentru "iubire". Stiu doar ca nu s-a nascut pe aceste plaiuri asa ca nu ma intereseaza. Oare occidentul l-ar sarbatori pe Stefan cel Mare sau Mircea cel Batran, in fiecare an? Cred ca ar avea mai multe motive decat avem noi, vis-a-vis de Sf. Valentin. Daca nu erau cei doi mai inainte mentionati si multi alti voievozi, occidentul cred ca graia in limba turca azi sau era impanzit cu lacase de cult musulmane. Nu suport mimetismul, nu suport pupincurismul si "moda importata", nu suport indiferenta fata de ce ne este prorpiu, nu suport prostia si delasarea. La urma urmei, iubirea nu are nevoie de o sarbatoare spre a fi "omologata". Iubiti-va tot timpul si nu asteptati o zi anume spre a-i arata partenerului/-ei cat de amorezat sunteti. Iubirea nu sufera limitari temporale.
Ashaena va concerta duminica, 21 februarie, ora 20, in Dublin Pub (Iasi). Acest concert este facut in vederea strangerii de fonduri suplimentare pentru deplasarile din Macedonia si Bulgaria. In acelasi timp, daca exista trupe care doresc sa cante in deschidere, le rog sa ma contacteze. Multanesc anticipat si va astept la concert!
Termenul de “Mare Operă” nu se regăseşte în literatura Kabbalei tradiţionale dar este un termen care poate fi asociat cu ideile kabbalistice tradiţionale. Cele două idei ce vizează Marea Opera sunt:
Universul în care trăim nu este precum ar trebui să fie. Este oarecum “depreciat” şi numai un efort conştient şi deliberat din partea voinţei îl va restitui la starea sa iniţială.
Marea Operă este încercarea de a repara această depreciere şi ea se fundamentează în două părţi. Prima parte este păstrarea cunoaşterii şi a tehnicii care le permite fiinţelor umane să îşi trezească şi să îşi recupereze cunoaşterea adevăratei lor naturi. A doua parte este reprezentată de efortul deliberat de a restaura lumea la stadiul la care ar fi trebuit să fie.
Spleculaţiile kabbalistice încep cu povestea biblică a lui Adam şi a Evei în Grădina Edenului. Povestea nu trebuie interpretată literal; ea este de obicei luată drept o alegorie ce trebuie interpretată în interiorul contextului şi a ideilor kabbalistice generale privind Creaţia. Grădina reprezintă creaţia aşa cum ar trebui să fie, Creaţia aşa cum a fost înainte de Cădere. Înainte de Cădere, Adam şi Eva erau conştienţi, dar nu prezentau o conştiinţă de sine – ei nu ştiau că erau goi. Păcatul lui Adam şi al Evei a constat în a mânca din Arborele Cunoaşterii Binelui şi a Răului, şi făcând asta ei au devenit conştienţi de sine. Ei au înţeles ceea ce au făcut, s-au speriat şi s-au ascuns de Dumnezeu. Drept urmare, Dumnezeu le-a făcut haine din piei de animale pentru a-i acoperi şi ei au fost alungaţi din Grădina Edenului. Întoarcerea în Eden şi Copacul Vieţii le-au fost interzise.
În povestea biblică se menţionează doi arbori în grădină: Arborele Vieţii şi Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului. Pentru unii kabbalişti, Arborele Vieţii şi Arborele Cunoaşterii formau un singur arbore, înainte ca Adam şi Eva să ia fructul. Luarea fructului a cauzat separarea acestora. Arborele Vieţii a devenit Pilonul din dreapta al Arborelui sephirothic şi Arborele Cunoaşterii a devenit Pilonul din stânga. Astfel, Arborele Vieţii pe care noi îl observăm acum, nu este arborele original dinainte ca fructul să fie cules. Păcatul lui Adam a fost păcatul separării, păcatul creării şi diviziunii între cunoaştere şi viaţă.
Povestea biblică poate fi interpretată şi ca povestea creşterii conştiinţei de sine. A existat un timp când oamenii trăiau fără conştiinţă de sine, printre animale, un timp în care oamenii “erau” animale şi acea stare a fost schimbată de creşterea conştiinţei de sine.
Natura exactă a Marii Opere nu este simplă de explicat.
În primul rând ar trebui unit ceea ce a fost separat şi primul loc de unde trebuie să începem este propria noastră natură. Când cineva reuneşte elementele unei fiinţe atunci acela devine capabil de a transmite, de a acţiona drept agent între ce e deasupra şi ce e dedesubt. Aceasta este o idee kabbalistică importantă. Scopul Kabbalei nu este o misiune personală pentru auto-realizare; el este o decizie conştientă de a juca un rol în a uni înaltul şi josul, nu numai în cineva ci, mult mai important, în lume. Dacă natura esenţială a lui Dumnezeu este de a da, atunci cineva care numai primeşte şi nu dă nu poate fi precum Dumnezeu sau să înţeleagă natura lui Dumnezeu. Pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu nu trebuie doar să primeşti dar să şi dai într-o măsură directă.
Există o tradiţie care afirmă că Kether şi Malkuth joacă un rol complementar în susţinerea Arborelui Vieţii. Atât timp cât Malkuth doar primeşte de la Kether şi nu oferă înapoi, nu este precum Dumnezeu. Odată ce Malkuth începe să returneze ceea ce primeşte de la Kether, un continuu impuls şi reflexii vor fi create, el va deveni precum Dumnezeu şi îl va înţelege pe Dumnezeu. Este rolul nostru, în calitate de creaturi ale materiei să creăm o punte şi să facem creaţia conştientă de sine.
În Kabbala ebraică, acest proces se numeşte “tikkun” sau reintegrare şi este cel mai bine cunoscut din opera lui Isaac Luria. Scholem afirma:
“Obiectul activităţii umane, care este desemnat să completeze lumea este tikkun, este restaurarea lumii lui Asiyyah în locul ei spiritual, completa sa separare de lumea kelippoth-urilor, şi căpătarea unei stări permanente, binecuvântate de comuniune între fiecare creatură a lui Dumnezeu pe care kelippoth-urile nu vor fi capabile să o deprecieze sau să o opreasca.”
Dupa ce va fi headliner pe 27 februarie la BALKANBLOT FEST in Skopje, Macedonia, Ashaena va concerta pe 28 februarie ca headliner la Dark Past Festival, in Sofia / Bulgaria, alaturi de Shambless, Drevna si Azzrakgar.
Am afirmat că cele patru lumi reprezintă “tărâmuri ale conştiinţei” şi în sprijinul acestei perspective, Kabbala conţine o viziune asupra sufletului care se integrează viziunii celor patru lumi. Interpretarea mea asupra cuvântului “suflet” se rezumă la doar două aspecte esenţiale. În primul rând acesta este vehiculul unui tip special de conştiinţă şi, în al doilea rând, sufletul poartă cu el conotaţiile individualităţii şi unicităţii.
În Kabbalah există cinci părţi ale sufletului. Sephira Binah este Mama sufletelor; litera asociată lui Binah este He, şi numărul asociat lui He este 5. Cele cinci suflete sunt:
Yechidah – unicitatea
Chiah – vitalitatea
Neshamah – respiraţiasufletul în sine
Ruach – spiritul-vântspiritul-intelect
Nephesh – suflet spirit vital/suflet
Cele patru lumi atribuite sunt:
Briah – Neshamah
Yetzirah – Ruah
Assiah – Nephesh
Diferenţa precisă dintre Yechidah, Chiah şi Neshamah nu este clară; Kaplan ne dă următoarele atribute:
Yechidah – Kether
Chiah – Chokhmah
Binah – Neshamah
Nephesh este sufletul animal, “sufletul corpului”. Animalele au acest suflet şi la fel cum oamenii sunt animale, împărţim această moştenire. Nephesh este legat de nevoile primare – foame, plăcere, odihnă, satisfacţie sexuală, status social, etc. În multe culturi, dacă o persoană este întrebată unde i se află sufletul, nu va arăta spre cap ci spre inimă. Secretul Florii de Aur ne oferă o descriere a sufletului animal:
“Această inimă este dependentă de lumea exterioară. Dacă un om nu mănâncă chiar ăi pentru o zi, senzaţia este extrem de incomodă. Dacă aude ceva înspăimântător el tremură; dacă aude ceva ce îl infurie, se opreşte; dacă este pus faţă în faţă cu moartea, se întristează; dacă vede ceva frumos, este uluit.”
Kabbalah crede că Nephesh se pogoară în fiinţa umană când ne naştem şi se dizolvă împreună cu corpul, atunci când murim. Conform unei credinţe larg răspândite, femeile sunt mult mai legate de trupul spiritual decât bărbaţii şi Nephesh este câteodată catalogat ca fiind feminin Nephesh este asociat cu Assiah, lumea facerii şi subliniază legătura sa puternică cu lumea materială şi trupul însuşi.
Ruah este sufletul raţional şi este asociat cu aerul sau vântul (literal, cuvântul înseamnă aer) şi cu lumea lui Yetzirach. Tradiţional, Ruach nu a fost perceput ca ceva primit în mod automat de cineva. În cuvintele lui Scholem, acesta era un “produs post-natal”. Este cazul celor care trăiesc aproape exclusiv conform nevoilor fizice şi al altora care îşi petrec majoritatea timpului căutând o bază raţională a comportamentului lor, dar nu cred că este dovada unei discontinuităţi ci cred, că ar trebui să presupunem că Ruach este pretutindeni prezent într-o anumită măsură. Ruach este bazat pe abilitatea de a crea modele abstracte ale lumii în conştiinţă şi a reflecta asupra acestora.
Neshamah este Răsuflarea lui Dumnezeu. În Biblie se spune “Şi Domnul Dumnezeu a creat omul din ţărână şi i-a suflat în nări răsuflarea vieţii; iar omul a devenit un suflet viu.” “Răsuflarea vieţii” este Neshamah şi spre deosebire de Nephesh şi Ruach, acesta este un dar divin şi sursa abilităţii noastre de a intui tărâmul divin. Este dificil să scrii despre Neshamah. Ruach tinde să îl idealizeze pe Neshamah şi în absenţa unui contact autentic, proiectează o reflexie distorsionată a sa.
O caracteristică a lumii lui Briah, căreia Neshamah îi este atribuit este că acestă lume se găseşte dincolo de spaţiu şi timp.
Crowley, scriind despre cele trei suflete, comentează:
“Neschamah este aspiraţia care în mulţi oameni nu este decât un gol şi o dorinţă mută. El devine articulat numai atunci când îl constrânge pe Ruach să îl interpreteze. Nephesh sau sufletul animal, nu este corpul în sine; corpul este produsul Qlippoth-urilor sau carcaselor. Nephesh este acea brută coerentă care îl animă, de la reflexe la cele mai înalte forme ale activităţii conştiente. Acestea sunt cognoscibile doar atunci când sunt transpuse în Ruach. Ruach, în cele din urmă, este meacanismul convergând într-o conştiinţă centralizată care pare să fie ego-ul. Adevăratul ego este totuşi deasupra lui Neschamah, ale cărui mesaje ocazionale spre Ruach avertizează ego-ul uman de existenţa a ceva superior. Asemenea comunicări pot fi binevenite sau nedorite, încurajate sau înnăbuşite.”
Relaţia dintre Neshamah şi Sfântul Înger Păzitor este neclară. Ce poate fi spus este că în multe cazuri, oamenii se apropie de Neshamah prin intermediul unei entităţi care se comportă ca un intermediar între Ruach şi Neshamah. Nu este nici un dubiu că în multe cazuri Sfântul Înger Păzitor este proiecţia idealizată a lui Ruach însuşi. Sfântul Înger Păzitor este asociat sephirei Tiphereth, punctul de pe Pilonul Conştiinţei unde Briah se suprapune cu Yetzirah.
În Kabbalah, lumea şi Dumnezeu reprezintă doi poli opuşi ai aceluiaşi lucru şi scopul kabbaliştilor este de a-l aduce pe Dumnezeu în lume şi de a duce lumea înapoi la Dumnezeu. Am afirmat aceasta pentru a sublinia un lucru important: Neshamah nu este mai înalt decât Nephesh, corpul nu este ceva despărţit de spirit. Acestea sunt ideile care crează separaţia pe care kabbaliştii încearcă să o soluţioneze.
Intr-o noapte am visat ca visam. Si in visul visului, visam ca visam. In visul meu, imi imparteam visul visat cu altii. Eram mai multi conectati la acelasi vis. Eram creatorii unei lumi pe care subconstientul meu o visa de fapt. Cunosteam persoanele din visul meu ce, impreuna cu mine visau acelasi vis. A fost interesant. Revenind la acest plan constient, din pacate, ma gandeam la cei ce isi verifica cu ardoare, zilnic, horoscopul si, parca ziua nu incepe pentru ei daca nu isi afla predictiile astrale. Oamenii acestia nu au personalitate si nu dau dovada de putere de discernamant spre a alege ce e bine pentru ei singuri, fara a primi sugestii. Cred in tipologiile zodiacale si in horoscoape facute cu bun simt si cu suflet si cu multa cunoastere dar nu cred in chestii publicate zilnic in ziare sau difuzate la radio. Intamplator am fost martorul unei organizari a horoscopului la un post de radio, nu dau nume. Se lua un ziar vechi de un an sau mai bine si se amestecau zodiile intre ele. Simplu, nu? Viata nu are nevoie de cuantificari, variabile si definitii. Viata are nevoie de traire si acumulare de cunostinte si toate acestea spre a putea evolua spiritual. Daca ar stii unii cat de bine functioneaza autosugestia... Te gandesti... te trezesti dimineata, voios, cu ganduri motivante si iti asculti horoscopul care, intamplator, e dezastruos pentru acea zi. Deodata, te panichezi, incepi sa fi foarte circumspect, sovaielnic si poate ca nu mai iei deciziile pe care trebuie sa le iei cu maximum de simt de raspundere. Predictiile astrale sunt adevarate si tin de fenomene si legi nepatrunse de gandirea profana. E bine sa le iei in calcul dar nicidecum sa iti traiesti viata conform lor. Ele sunt si exista tocmai pentru a demonstra ca esti stapanul propriului destin si iti poti modifica viata precum voiesti. Totul tine de vointa. Intr-adevar, sunt unele aspecte ce nu pot fi modificate, dar pot fi evitate sau amanate, daca le stii din timp si / sau dezvolti o gandire sanatoasa vis-a-vis de ele. Gandurile noastre constituie o energie fenomenal de puternica. Intotdeauna atragem ceea ce generam. Totul e ciclic. Aceasta este o lege a universului. Daca ne este teama ca nu o sa realizam ceva, cu siguranta aceasta nesiguranta ne va aduce esecul. Nimic bun, nimic constructiv, nici un progres sau evolutie. Trebuie sa scapam de lanturile ce ne tin legati de tipare si tipologii cretine create de o societate artificiala, in care aproape nimic nu mai e veridic decat sufletul tau. Nu trebuie sa lasi ca "umbra" acestei societati sa se intinda si peste sufletul tau. Pastreaza-l liber, viu si nepatat.
Arborele sephirothic al Vieţii ne prezintă o metaforă unde creaţia a avut loc în zece trepte şi ne este sugestionat că zece puteri (sau emanaţii, sau vase) au fost implicate. Mai există o imagine alternativă unde creaţia a avut loc în patru trepte. Acest model poartă numele de“cele Patru Lumi”.
Aceste lumi ne sunt înfăţişate astfel:
Atziluth – lumea emanaţiei sau a apropierii
Briah – lumea creaţiei
Yetzirah – lumea formării
Assiah – lumea facerii
Modelul kabbalistic al celor patru lumi împarte cu aceste viziuni alternative şi mai vechi credinţa într-o punte între perfecţiunea Divinităţii transcendente şi finititudinea şi imperfecţiunea lumii materiale.
Atziluth este lumea emanaţiei pure, revărsarea luminii lui Dumnezeu pe care noi o vedem refractată prin geamul conştiinţei drept cele zece lumini ale sephiroth-urilor. “A emana” înseamnă “ a se revărsa din”, şi Atziluth este lumea care provine direct din infinitul şi necunoscutul En Soph. Cuvântul Atziluth poate fi derivat din rădăcina“ezel” care înseamnă “lânga, în apropiere”. Alt termen folosit pentru a descrie natura emanaţiilor este “hamshakhah”, “scoaterea” cu sugestia că emanaţiile reprezintă doar o parte a ceva mult mai mare, ca şi cum am scoate apă dintr-o fântână.
Sephiroth-urile, ca expresie a Numelor Sfinete ale lui Dumnezeu sunt normal atribuite lui Atziluth şi aceasta este o indicaţie prin care înţelegem că vechii kabbalişti au văzut energiile pure ale sephiroth-urilor ca fiind inaccesibile conştiinţei normale. Lumea lui Atziluth este îndepărtată de lumea unde este posibil să ne formăm reprezentări ale sephiroth-urilor (Yetzirah) şi asta ne spune că imagini ale Arborelui Sephirothic sunt de fapt reprezentări ale ceva neimaginabil şi imposibil de comunicat. Trebuie să ne amintim de fiecare dată că harta nu este şi teritoriul.
Intelectual noi ştim că lumina soarelui este compusă dintr-un spectru de culori şi chiar copii pot desena curcubee, dar nu putem vedea aceste culori direct în lumina solară. Nu le putem vedea până când lumina nu este refractată în aburii ploii şi este bine să păstrăm aceasta în minte când luăm în consideraţie importanţa corespondenţelor sephirothice.
Atziluth este lumea apropierii, a vecinătăţii lui Dumnezeu, lumea unde cineva este scăldat în lumină nediferenţiată. În terminologia misticilor Merkabah, este lumea Tronului.
Briah este lumea creaţiei, creaţie în sensul a “ceva ieşit din nimic”. Autorul Bahirului face observaţia amuzantă că precum lumina este un atribut al lui Dumnezeu, lumina nu a trebuit să fie creată dar a fost formată, “ceva ieşind din ceva”; întunericul, pe de altă parte, nu era parte din Dumnezeu şi a trebuit să fie creat. Aceasta se leagă bine cu noţiunea kabbalistică de contracţie, tzimtzum, ideea prin care, pentru a începe creaţia era necesar un spaţiu unde să nu fie Dumnezeu. Dacă cineva presupune că natura ultimă a lui Dumnezeu este binele, atunci acel cineva trebuie deasemenea să concluzioneze că răul a fost creat, că bunătatea, lumina şi pacea lui Dumnezeu au fost deliberat reţinute într-o oarecare măsură pentru a crea universul şi aceasta reflectă separarea lui Kether în Chokhmah şi Binah, partea dreaptă şi stângă a lui Dumnezeu manifestat. Aceasta este o idee kabbalistică: calităţile negative ale existenţei, rigoarea şi severitatea lui Dumnezeu precum sunt zugrăvite de Pilonul din stânga al Arborelui Vieţii, nu sunt un rezultat al unei a treia părti rău-voitoare– un anti-Dumnezeu diabolic. Ele sunt însăşi esenţa actului creator.
Din motive evidente nu se dă prea multă importanţă în literatura kabbalistică, ideii că actul creator fundamental ar fi fost o creaţie a răului, dar indicii ale acestui efect pot fi găsite pretutindeni. Bahirul foloseşte metafora aurului şi argintului pentru a sublinia că esenţa actului creator se “abţinea”.Ceea ce era reţinut era cu mult mai mare decât ceea ce era dat, aşa încât ceea ce a fost dat, mila lui Dumnezeu este asociată cu argintul, pe când ceea ce a fost reţinut, severitatea lui Dumnezeu a fost asociată cu aurul. Esenţa actului creator a fost “abţinerea” lui Dumnezeu şi nu am putut găsi nicăieri în Kabbalah, ideea că o entitate, alta decât Dumnezeu, a fost implicată – nu există demiurg în Kabbalah. Esenţa actului creator a fost separarea. Unul devine doi, Kether devine Chokhmah şi Binah şi în această dualitate primară poate fi găsita rădăcina tuturor dualităţilor.
Creaţia care are loc în Briah este diferenţierea; adică Briah prezice potenţialitatea creaţiei. Creaţia care are loc în Briah nu este creaţia a ceva tangibil ci creaţia acelor condiţii necesare (dar abstracte şi în mod cert intangibile), ce fac creaţia posibilă. Este dificil să găsim un exemplu bun fără să ne sprijinim pe forme abstracte ale fizicii teoretice care încearcă să răspundă unor întrebări de genul “de ce este universul aşa cum este?”, dar natura lui Briah este insesizabilă.
Olăritul este o activitate creatoare. Creaţia unor forme noi şi complet originale, din lut, este în mod cert o creaţie sintetică. Un olar vrea să facă un ulcior care să ţină apa. Să luăm aminte la folosirea cuvântului“face”; plămădirea ulciorului este o activitate care are loc în Assiah, lumea facerii. Olarul poate încorpora o inovaţie de design în ulciorul pe care tocmai îl face, şi dacă această inovaţie este suficient de neobişnuită am putea considera design-ul însuşi ca fiind creativ – acesta este exemplul creativităţii Yetziratice.
Să ne întoarcem acum în timp, în vremurile îndepărtate în care nu existau ulcioare. Ar trebui să privim creaţia primului ulcior ca fiind într-adevăr creativă, în sens Briatic, mai degrabă decât sintetic-creativă, în sens Yetziratic? În terminologia kabbalistică, Briah, lumea creaţiei, face posibile condiţiile apariţiei formei, prin furnizarea diferenţierii şi identităţii.
Acesta este un concept abstract şi dificil de înţeles. Wittgenstein surprinde aceasta când a observat că soluţia, misterul vieţii, în timp şi spaţiu se află dincolo de spaţiu şi timp.
În mod tradiţional, Briah este lumea arhanghelilor.
Yetzirah este o lume curioasă, deoarece conţinutul ei este şi intangibil şi real în acelaşi timp. Este o lume a intangibilităţii dar a obiectelor diferenţiate. Este dificil să scrii despre Yetzirah deoarece ea conţine întreaga cultură umană; miturile noastre, legendele, muzica, poezia, legile, comportamentul cultural, literatura, ştiinţele, jocurile, ş.a.m.d. Acestea cad în categoria lucrurilor “intangibile dar reale”, lucruri care nu au substanţă dar care constituie moştenirea noastră şi definesc experienţa de a fi uman. Yetzirah caracterizează procesul de “a deveni real”. Lumea lui Yetzirah este în mod tradiţional tărâmul ordinelor angelice, dar ca şi arhanghelii, atribuirea unor sephiroth specifice variază de la un autor la altul.
Assiah este lumea facerii, lumea unde formele “devin reale”. Calitatea esenţială a lumii facerii, care ne permite să facem lucruri, este stabilitatea, faptul că lumea materială are proprietăţi stabile şi se comportă în mod previzibil. Ştiinţele noastre sunt rezultatul acestei predictibilităţi – nu ar exista ştiinţă dacă nu ar exista caracterisitici stabile.
Stabilitatea şi predictibilitatea lui Assiah formează stânca pe care ne construim cultura materială a “lucururilor” – milioane de lucururi diferite. Probabil există lumi mai previzibile care sunt prea predictibile şi mecanice pentru a susţine viaţa – ne putem aduce aminte de mitul zoharic al regilor Edomului, regatele “forţelor neechilibrate” care conţin o preponderenţă a Din-ului, judecăţii şi care au fost distruse.
Cele patru lumi pot fi asociate Arborelui Sephirothic şi sunt multe modalităţi prin care am putea face aceasta. Atziluth corespunde lui Kether, Briah lui Chokhmah şi Binah, Yetzirah următoarelor şase sephiroth şi Assiah lui Malkuth. Cele patru lumi reprezintă patru tărâmuri distincte ale conştiinţei şi prin aceasta înţelegem mai mult decât simple atribuiri ale sephiroth-urilor.
